ZAMBILE SI RASFAT...

       In casa miroase a zambile...mici, inghesuite, aplecate, troneaza si parfumeaza...ba pentru ca-s asa mici si puternice pun in inferioritate chiar nobila orhidee des si indelung inflorita. Ele nu stiu ca-s mici, mov si ca ma bucura...e aproape unicul rasfat pe care mi l-am permis in ultimele zile, in rest gandurile isi fac loc...ca sa le-alung...aproape ca n-am timp de pierdut gandind...e-o cerinta prea mare de brate si de suflet la mine-acasa.
       Ma gandesc ca nu-i suficient uneori sa iubesti fara masura si-as fugi de teama...mancand pamantul...de teama ca-s prea mica si nu-s destula...Alteori...de mult mai multe ori, aproape intotdeauna din care matematic scad "uneori", ma intorc sa-i iau in brate, sa-i mangai de "n" ori, sa le spun ca-i iubesc ca niciodata si ca nimeni, sa stie ca sunt ai mei iar eu is cea mai norocoasa ca-i asa, ca-s minuni si nu oameni, ca-s suflete mici, blande si curajoase, sa le sarut manutele intepate, tusea, durerile mici si somnul chinuit de microorganismele naturii, sa le vad gatul mic, sa le "ascult" plamanii care in loc de murmur striga "mama" si sa-mi usuc si ascund lacrimile si sufletul in parul lor...
        Si-apoi eu stiu ca nu-s singura mama de pe lume...dar sunt unica din casa noastra si n-am nici aripi de inger ci picioare adanc proptite pe pamant si nu-s vreo sursa inepuizabila de energie..poate doar de lacrimi, vointa si iubire...Caci de n-ar fi astea, n-as putea rade cand de fapt as plenge, n-as mangaia si saruta cand as urla de durerea lor si tristetea mea ca un animal ranit si-as inlemni de neputinta in loc sa ma misc pe ritm si-n pasi de dans cu 2 gaze mici, diferite dupa varsta si numarul de kilograme, agatate cu nesat de bluza, colantii si sufletul meu...uneori si de par...
       Si ce-i si mai adevarat...nu pot spune ca nu ma bucura si nu-mi vine sa strig cate reusesc sa-i invat...:)
       Zilele trecute, cand febra a mai scazut, frisonul si junghiul au trecut, ralurile s-au mai linistit, iar branula a fost cel putin acceptata si nedeclarata dizgratie nationala, mi s-a explicat atat de logic cat sa pricep si eu ca nu-l pot ausculta atata ca nu-s doctor de copii, ca nu-s" medica" cum trebuie ca n-am halat pe mine...avea dreptate: i-am zis ca-mi pun unul daca-i nevoie, ca pe el il dor celulele rosii care se lovesc de degetelele lui si ca marul pe care mai aveam un pic si i-l mestecam eu...numai sa-l inghita...e chiar foarte bun pentru ca el deja ii simte VITAMINA! Apoi Vlad, semn ca se recupera repejor a avut chef de-o revista din care la un moment dat trebuia sa rezolve o tema: erau insirate mai multe imagini cu obiecte ce indicau ceva: un ceas de perete, o busola, un ceas de mana, termometru, masuratoare de alimente si-o clepsidra, iar el ar fi trebuit sa le incercuiasca pe cele ce masurau timpul. Ca sa ma asigur ca intelege despre ce-i vorba, am verificat daca stie la ce-i foloseste fiecare obiect; le-a spus pe rand si-am ajuns la final cu termometrul ca o cireasa de pe tortul ultimei noastre saptamani, gandindu-ma ca a intrat de-atatea ori in contact cu el in ultimele zile, incat ce-i usor la sfarsit punem.
      Si zic: "-Si termometrul...ce masoara, mami?"
      El: " Ne masoara (pune un degetel bont si iubit in barbie, semn ca se gandeste)..ne masoara...fundul, mami!"


  Dragul meu mic, ai atata dreptate!  Mama ta e prea inchistata, se vede treaba, in sabloane si cursuri despre locuri de masurare a temperaturii; viata-i mult mai simpla si practica, iar tu esti norocos s-o vezi asa...nu uita asta..restu-i poveste!

POVESTE VECHE SI TOTUSI NOUA...

   Acum doua zile a fost o zi de primavara si veche si noua...si care de fiecare data-mi pune cate-un nod de amintire-n gat...Mult..atat de mult din ce e ziua de azi a inceput atunci. Am vazut si n-am crezut, am simtit...si-am vrut. Nu m-am temut niciodata ca n-ai sa vii...uneori..p-un scaun de autobuz studentesc, traversand Bucurestiul prafuit si frumos, inconjurata de grupuri atent selectionate de intamplare si natura poate, de doi cate doi, iti simteam golul si te-asteptam, mi te inchipuiam si visam..si nu stiam.
    In dimineata aia m-am gandit sa-ti arunc ceva intr-un buzunar...in care?! cel cu cheile de la masina ar fi fost cel mai sigur, dar cum diminetile la noi seamana c-o manifestare...greu de gasit loc spre buzunarele tale...si-apoi tot ce aveam era prea mult de pus, prea mult de spus... nimic din ce nu stii inca si totusi mult...prea mult.
   Ma bucur ca esti langa mine sa-mi pun capul pe perna ta cand visez urat...desi uneori te-as inchide in dulap si nu ti-as da drumul nici de mila...doar de dor...

Sa-l gasesti mai tarziu...

    Sari, azi ai primit cea mai curata dovada de iubire din viata ta de pana acum...nici eu, nici tata...desi in fiecare zi am muta muntii din loc pentru voi, n-am putea sa-i egalam spontaneitatea. Esti surioara unui fratior prea cald, prea sincer, prea copil ce ti-a adus azi un martisor:  altul decat cel oficial. Ce-i drept un pic inghesuit si ingramadit in rucsacelul lui de gradi, printre hainute, mar si prajiturica....
    S-a gandit la tine fara sa stii si si-a adunat toata dragostea lui mica intr-o rugaminte :" Te rog frumos sa-mi dai si mie unul pentru surioara mea.."...pesemne ca baietelul cu punguta pregatita pentru colegele lui l-a inteles si asa ti-a adus-o pe Clopotica. Mi-a zis ca s-a gandit ca o sa-ti placa si-o sa te bucuri...si ti-a placut de vreme ce te-ai repezit sa-l gusti si rontai cu dintisorii tai cei mici. Apoi m-a indrumat sa ti-l pun in papusa-traistuta, printre lucrurile tale grozave de "femeie" si-amintiri....sa-l gasesti mai tarziu....

  PS. Sunt momente ca astea cand nimic nu poate egala ce ma faceti voi sa simt...si fericita c-ati navalit peste sufletul meu. Apoi, mama va scrie ca sa stiti despre voi poate un pic mai mult decat am stiut eu...si cat de simpla si curata-i bucuria dintre voi...

IN FIECARE LUNI...

   Eu lunea is o impiedicata...in fiecare luni. Noroc ca exista duminica seara, cand organizez lucrurile, prevazand nebulozitatea ce ma va cuprinde, si ziua de marti...ideala sa-mi incep si eu saptamana bine.
   Mi-a zis mie Vlad intr-o duminica, sugerand subtil ca n-ar vrea sa mearga luni la gradi...(asta am dedus eu isteata cum sunt)...ca el ar vrea sa-nceapa saptamana cu MARTI! Uf, ce bine! Al meu e...sigur nu mi l-au incurcat in maternitate:)!
   Frumoasa, desteapta (aici nu ma laud...ma motivez), impiedicata si toleranta...cu mine! Asa-s eu lunea...in rest ma "critic"non-stop si caut sa ma organizez si reorganizez...ati putea spune ca-s usor "malada"" dar in conditiile date, alta posibilitate de supravietuire a mea si a co-locatarilor mei...nu gasesc.
  Ieri mi-am adunat resursele, ce-i drept s-au aliniat si stelele in favoarea mea, cred...si-am reusit sa-mi hranesc gaza...in sensul ca i-am preparat hrana...intrucat "biberoanele" din dotare n-o mai multumesc. E amatoare de gusturi noi, din ce in ce mai noi, aproape ca mi-e greu sa tin pasul cu burtica ei si mila de ochisorii ce se scurg in tavita lui Vlad, farfuria lui tati si ceasca mea aurita cu...cafea!
  Azi, la 8.40 zana mea mica a implinit sapte luni! Doamne, ce mare e! ( nu degeaba, pesemne o motiva tata'su sa stea la taiat unghiutele cu.."ce facem, mai tati, daca ti le vede vreun baietel?!")...Si eu ce fericita sunt ca-s inca in viata! Uitandu-ma in urma , habar nu am cum m-am trezit in ziua de azi, dar maruntita si amintita...fiecare zi a fost o vraja, o incercare, o lectie, un zambet, o lacrima...uneori toate la un loc. Ce bine ca suntem intregi si impreuna: uneori pe drum, alteori pe langa, uneori in liniste, alteori in "zumzete" (asta ca sa nu zic racnete :), uneori razand, alteori plangand....si mereu, mereu iubind!
   Jur c-am gasit un plic...nu cu bani...gol...si-am scris initial pe el in timp ce puii sunt cracanati sau rasturnati de somn...in functie de personaj, iar eu ma relaxez si vroiam sa mai impartasesc craticioara si castronelul Sarei cu voi. M-a luat valul si sufletul imi batu cumplit ratiunea (mi se intampla frecvent) si se deschise catre voi.
   Cu drag, de la noi de-acasa...promit s-aduc curand si castronelul si craticioara promise...

FRUMOASA SI LIMPEDE

   Esti frumoasa, Sara... si limpede zana mica! Ai doi dinti ca doua cubulete albe- inghesuite, urechi de spiridus si ochi de mangusta...si esti plina de bubite de varicela ca o papusa pictata de-un copil fericit cu carioca.
   Dar esti asa de frumoasa, zana mea mica din povestile mele! Si sunetele pe care le scoti, si mutrisoarele pe care le faci...sunt fericirea. Mirosi a pufos si cald. Nu te mai pot pupaci cu nesat, sa nu-ti strivesc obrajorii ciupiti de bubite, dar ma satur de dor cu nasul in parul, manutele si obrajorii tai gogositi. Si te cuprind cu privirea...ca sa ma umplu de tine si sa nu ma golesc nicicand.

HRANA OMULETILOR 2!

       Promisiunea facuta-i juramant curat! Eu asa functionez ca altfel ma pierd!
       Niciodata nu mi-am pus mai multe intrebari"banale" decat atunci cand m-am dublat. La triplare folosesc raspunsurile primite si cele mai multe gasite. Asa ca dupa fiecare masa nou introdusa i-am dat lui Vlad completare de lapte iar Sara a primit san. Cat timp? Pana masa respectiva va fi suficient de consistenta cantitativ intrucat puii sa refuze completarile. Din prima experienta va spun ca nu-i bai nici daca mananca niste lapte-n plus. Credeti-ma pe cuvant ca au nevoie de el, din plin. Sara, de exemplu, nu doreste apa. Am incercat-o evident dupa ce am inceput diversificarea caci pana atunci laptele matern tine loc de... de toate: apa, hrana, medicament; asa ca nu insist: stiu ca o sa bea pana la urma caci altfel nu se poate...
       Dupa mar a urmat para...e-un pic mai pretentioasa si agita burticile dar putin la inceput (un sfert) si ulterior cat doreste nu face deloc rau. Ideala ar fi si piersica decojita dar in ianuarie-s mai greu de gasit. Banana am incercat-o la Vlad dupa 6 luni, pasata bine si diluata cu un strop de suc de portocale (10ml/kgcorp maxim am dat eu pana spre 1 anisor, ex. 7kg=70ml). Bebelusii-s pretiosi si pretentiosi nu uitati asta! Apoi in functie de sezon incepe joaca cu fructele. Dai cate putin, combini eventual cu ceva deja incercat, observi, e bine continui. De retinut ca pana dupa 1 an, daca tineti la linistea puilor si a voastra sunt interzise fructele alergizante/cu seminte mici: capsuni, zmeura, fragi, kiwi, mure...
       Biata banana am gasit-o si pe ea izolata pana spre 8 luni din cauze similare. La noi a mers bine mai devreme (6 luni), iar cartea de capatai ''MAMA SI COPILUL" reala si romaneasca n-o acuza deloc, ba dimpotriva. Nu-i bine sa va pierdeti capul cu reviste, carti din alte lumi si idei fara o baza solida in spate. Uneori te pierzi in propria casa, daramite prin capetele altora. Ce vreau sa spun de fapt, fara a minimaliza nici-o sursa de informare, este ca-i necesara o selectie personala a informatiilor. Daca v-a ajutat ceva cu adevarat mergeti pe calea respectiva, treptat, vazand ca lucrurile merg bine veti avea suficienta putere si experienta, si mai ales instinctul va v-a ajuta sa faceti ce trebuie fara sa mai fie nevoie de raspunsuri exterioare. Ele vin de la noi si copiii nostri.
     Personal, recunosc ca nu sunt o adepta a "parenting-ului". Consider ca paradoxal explicand prea mult ce sa faci, cum sa faci, ce sa simti si cum sa simti pierzi din vedere copilul si sufletul tau. Suntem unici fiecare dintre noi si perfectiunea nu-i pentru oameni. Cui i-e dat sa fie...e! Cui nu...nu! Gresesc adeseori cerand de la mine sa ma port impecabil in fata copiilor mei...nu pot adeseori...m-am mai linistit cand am realizat ca e o adevarata povara pentru un copil sa aiba un parinte perfect...si exemple concrete exista...De-atunci imi accept mai usor greselile si el stie ca a gresi face parte din viata, important e adeseori ce faci si spui dupa greseala. Hai ca dau din una in alta, dar simt ca nelinistile mele prezente si cate-or mai fi, Doamne, viitoare, sunt si ale voastre si uneori a sti ca nu esti singur in furtuna ajuta mai mult decat sfaturile despre cum sa iesi de-acolo.
    Revenind la banana sa stiti ca azi Sara a gustat-o prima data. O bucatica de 2 cm, pasata bine si amestecata cu marul. E ideala pentru ca-i parfumata, moale si creste consistenta mesei. A primit-o si am senzatia ca a si apreciat noul gust dupa cat de curata a fost rochita la finalul mesei.
    Nu va speriati cand bebe da cu limbuta afara...nu inseamna ca nu-i place, ci doar ca nu stie cum sa retina hrana in gurita. Masticatia se invata...nu ne nastem cu ea. Apoi daca vezi niste buze mici stanse si-o figura mica, stramba de la atata forta...e clar ca te refuza categoric! Uneori putin spectacol ajuta! Doar v-am zis ca trebuie sa stiti sa jonglati...dar cand esti mama e imperios necesar sa fii si-o buna actrita! Lauda ce ai facut si ce face el de fiecare data cand inghite...va veni timpul cand nu va mai fi nevoie...sa nu crezi ca ramai asa!
   Cam dupa 5 zile de la primele cereale si concomitent cu joaca cu fructele...am cunoscut si legumele. Radacinoase! Morcov, pastarnac, patrunjel, telina! Aici sa stiti c-am luat-o mai usor acum, intrucat pe Vlad cred ca l-am ametit la prima masa cu atatea gusturi tari si greu de acceptat uneori si de adulti. Asa ca acum, ca-s deja cu parul alb pe alocuri, am inceput cu morcov si pastarnac, cam 3:1 proportia, si credeti-ma ca nu i-am dat zeama lunga...caci daca eu nu inteleg nimic din ea...nici puiul meu n-ar avea cum. Am blenduit legumele si le-am diluat ca pentr-o supa crema. In prima zi mi s-a parut ca n-o sa le vrea niciodata, dupa prima saptamana manca 7 lingurite zdravene si-ar mai fi vrut. Le-am dat aproape ca pe piure de consistent si recunosc ca-i chiar mai incantata de ele decat de fructe...pare sa le manance mai cu pofta!
   Asa ca mitul ala conform caruia nu-i da fructe intai ca-s dulci si nu mai accepta legumele...pica! Mai ales daca primeste lapte matern, care e cel mai dulce aliment...la propriu..n-am facut  deloc vreo metafora. Observati singure cat de lipicioase devin mainile in contact cu el. Puteti adauga 1/2-1 masura de lapte formula sau lapte matern cand puteti extrage (la noi asa ceva nu s-a intamplat niciodata...d-aia zic ca-i si o minune ca inca alaptez) in piure pentru a-l face mai usor de primit. Am procedat asa intr-una din zile (formula eu) dupa care am redus cantitatea adaugata pana la deloc si masa a decurs foarte bine.
   Ca si cantitate..ca m-am intrebat si eu si altii..fac ca pentru 3 zile. O portie o primeste in ziua in care se executa, una o opresc intr-un borcanel de sticla inchis ermetic, pentru a doua zi, iar alta intr-o caserola in congelator pentru a 3-a zi. E mai practic si relaxant pentru mama! Daca se intampla sai asa mai mult, pun chiar si a doua portie in congelator. Cand le vine randul le scot cu putin timp inainte si le incalzesc. Mentionez ca le depozitez la rece cand sunt totusi caldute...nu le uit niciodata sa se raceasca!
   DE RETINUT! Fara sare pana la 1 an! Rinichii puiutilor sunt inca mici si nepregatiti inca pentru toate schimburile ce au loc la acest nivel. Ca informatie extra..s-a dovedit ca sarea primita inainte de aceasta varsta predispune la hipertensiune arteriala destul de timpuriu...dar nu va incarcati voi cu d-astea. Retineti treaba cu sarea si credeti-ma pe cuvant daca vreti!
   In ordinea usurintei acceptarii si diversitatii: combinati cele de mai sus cu dovlecel evident decojit si fara seminte, ardei gras, ceapa pe care o fierbeti intreaga si-o scoateti, n-o blenduiti, chiar 1 lgt de ulei de masline sau chiar floarea soarelui adaugat cu putin timp inainte de a finaliza fierberea. Dupa linguritele de piure incercati puiul cu zeama de la supita adaugata intr-un biberon gradat.  S-ar putea s-aveti mari surprize: gaza mea gustat 30 ml initial..parea ca-i chiar curioasa, iar in zilele cand va scriu bea si 120ml chiar, iar eu is fericita ca primeste si alte lichide si pesemne ca-mi apreciaza si munca!
   La varsta de 6 luni avem norma sa ne familiarizam cu: fructe, cereale, legume, sa-ncepem carnita! Mai avem cateva zile si promit sa-mi continui scrisorelele catre voi daca chiar gasiti ceva ce va trebuie p-aici.
  Mi-e greu sa ma opresc, intrebati-ma si voi cand uit eu cate ceva...dar zana mica da din cele 4 baghete magice semn ca ma cheama!
  Cand gasesc minute scriu si va transcriu fie noapte sau zi...cu drag!

HRANA OMULETILOR! 1!

    Io-s doctor de oameni mari si mamica de oameni inca mici. Cine crede ca-i simplu pentru un doctor sa-si creasca copiii se-nseala amarnic: totul pare mai complicat iar discernamantul e serios afectat cand sentimentele primeaza, iar legatura dintre tine si bucatica de om e una cu sufletul si evident fara cap. M-a intrebat un pacient intr-o garda daca doctorii merg si ei la doctor (mare curiozitate) ce sa vezi omul uimit:DA! si completez eu: exceptand situatia cand nu-i prea serioasa treaba si in limita posibilitatilor si a lungimii stetoscopului te poti ausculta de unul singur, restul examenului e destul de dificil de autoexecutat asa ca evident: SA VINA UN DOCTOR!
    Copiii mi-i duc la pediatru si cand e nevoie si cand nu...sa stiu ce-i cu ei , din respect pentru o specialitate ce nu-mi apartine si cu bunul simt datorat celui ce cu prichindeii se ocupa. Voi povesti intr-o zi si despre omul minunat care m-a ajutat in nenumarate randuri si care a inteles si grija dar si disperarea de-a suna la ora 22 sau duminica atunci cand in patut "latra"un baietel.
     Citesc constant mai multa pediatrie decat d-ale mele dar am tinut cont de informatia primita verbal si-am condimentat-o cu instinctul matern si informatia returnata de la puiuti (pe ultimele doua le avem toate). Nimic nu-i mai important decat pura observatie a copilasului tau, indiferent cine esti, ce meserie ai, cat si cum gandesti.
      A hrani un bebelus e-o placere inainte de toate, un fel de razboi placut pe care intai de toate trebuie sa fii sigura ca-l vei castiga, motiv pentru care trebuie un plan de bataie, informatii corecte, nu complicate, lucrurile nelamurite sa fie lamurite si-apoi strategii de biruire a "inamicului" si uneori compromisuri. Diferenta dintre cei doi copii ai mei a fost una de atitudine. CURAJUL! Nu-i acelasi lucru sa fii mama de primul copil cu mama de-al doilea, al treilea, al patrulea..si mai completati voi. Clar ai curaj daca deja esti la urmatoarea intamplare si intamplator nu-i nimeni pe langa tine sa te inlocuiasca 30 secunde, decat, in cel mai fericit caz, dupa ora 19 sau in weekend.
     In speranta ca cineva va gasi ceva util p-aici, iata cum imi duc eu bataliile.
     La Vlad pentru ca a fost alimentat mixt (san+ lapte praf/formula) de la 5 zile, am inceput diversificarea pe la 4 luni si jumatate: la Sara care-a primit alimentatie naturala...la 5 luni. Stiu ca regulile "celor de sus" spun ca la copii alimentati exclusiv la san, ar trebui la 6 luni, dar tinand cont ca alimentele nu se introduc toate o data ci pe rand, cate putin si cu rabdare, apoi resursele primite de pui de la mama incep sa se epuizeze spre varsta de 6 luni, am decis incurajata de omul de care-am amintit sa-ncep mai devreme.
     Ordinea in care le-am introdus a fost aceeasi la amandoi si pana acum suntem bine, in grafic, ce ne place primim, ce nu...nu si nu fortez. Ce-i drept la Vlad ma-ncerca uneori disperarea, panica...la Sara e cam asa: Ce daca azi n-a vrut? Maine o sa ia mai mult. Si-a luat. Nu ma cramponez de ore, cantitati. Ca principiu fructele la 10..dar uneori e si 11 chiar 12 in functie de ea, piureul/ supita de legume ora 14-15. Cand esti mama trebuie obligatoriu sa-nveti sa jonglezi! Bebelusul e OM si are si el drepturi, comunica la fel ca noi chiar daca n-are inca toate vorbele cu el.
     Pentru ca domnita in ciuda lapticului de la san si-a unei completari la masa de la ora 19-20, de 60-90ml formula, NAN1 (i-am dat eu), avea scaun si la 3 zile, a primit initial suc de fructe sa-i ajut tranzitul. Am inceput cu vreo 5 lingurite de suc de mere pe jumatate varsate, am mai crescut cantitatea vreo 2 zile, dupa care i-am dat deja pulpa marului. Dupa alte 2 zile am adaugat si vreo 2 lingurite suc de morcovi. N-a parut teribil de incantata....mai degraba speriata de noua situatie. Am asteptat. Recunosc ca ziua se declara reusita daca inghitea 5 lingurite. Scaunul a revenit zilnic, ba chiar de 2 ori...deci prima victorie!
  Apoi la sfatul omului minunat i-am dat dupa aceasta prima saptamana de tatonare, cereale. Am profitat de completarea de la ora 19-20 care s-a transformat intr-o masa completa 210 ml formula in care am pus treptat 1/2 masura cereale, apoi 1 masura, 1 si 1/2 si la 2 masuri ne-am oprit. De retinut, OBLIGATORIU , fara gluten pana la 6 luni. Noi am folosit orez de la Nestle si Milupa. Mai sunt si altele dar cum la mine cumparaturile le face domnul, totul e pe lista si concis, ca-l zapacesc prea tare cu cautarile. Cand pot imi completez eu lista, apoi nu trebuie sa deschideti prea multe cutii concomitent caci dupa 3 saptamani se arunca si-i pacat sa facem risipa!
   Mentionez ca alimentele de care am vorbit sunt cel mai bine tolerate de burticile mici d-aia le-am si introdus primele. Nu m-am temut de completarea de seara, ea primeste in continuare lapticul natural chiar si dupa cei 210 ml artificiali de seara, apoi se trezeste si ma cauta la fel de des..eu as fi vrut sincer un pic mai rar dar daca ne e bine asa apoi asa sa fie ca mai tarziu voi duce dorul.
   Mai am o caruta de scris...dar zana mica a facut ochi iar supita e-n curs de desfasurare! Revin cu informatii pentru cine mai are nevoie si nu s-a plictisit. CU DRAG...