Dar din dar!

       Bucuriile sunt pe langa noi si prin noi...trebuie numai sa le cautam; alteori ni le fac cei de langa noi...azi mi-am vazut finutul mic si drag...mare bucurie la casa omului...puiul de om...si mare minune si dar: cum bucura el sufletele celor din jur si da certitudine vietii lor...

      Cand l-am vazut, a venit primavara...am uitat de tot cenusiul de-afara..mi-as fi dorit sa se bucure cu mine si  mica mea cuvantatoare...dar de la atata cuvantat si probabil vreun virus mai fortos s-a ales c-o laringita, asa c-a trebuit sa-i aman intrevederea cu "tinu' mic"..

      Maine-i duminica si daca cineva in trecere se gandeste sa-i bucure pe cei din jur...va dau o sursa de inspiratie. O pastram pentru un moment special...ziua de azi a fost astfel  pentru mine, asa ca vreau sa va fac un dar... cea mai buna prajitura din ograda mea. Cine a  gustat-o stie despre ce vorbesc..ar mai fi inca una dar asta-i cea mai fina dintre toate...e asa de delicata ca doamnele ce-o executa ar trebui sa poarte perle cand o aseaza pe farfurie..Uite ici ce ma mai laud si ce-o laud!

     Aveti nevoie de vreo 9 oua pe care le separati;bateti albusurile un picut..apoi puneti pe rand 15 lg de zahar si dati bataie in continuare...cand aproape ca nu mai au loc in vas, adaugati 150 g de nuca de cocos si 4 linguri faina ( pe rand si de preferat cu o spatula de silicon sau cel mult o lingura de lemn- cat de bland puteti!). Se toarna compozitia intr-o tava 25/35 tapetata bine cu ulei si faina si se da la foc mic in cuptorul preincalzit pentru vreo 15-20min.

     Intre timp amestecati cele 9 galbenusuri rabdatoare cu 250 ml lapte, 250g zahar si 4 linguri de faina. Le puneti pe foc si amestecati continuu pana se ingroasa..apoi  adaugati un pachet margarina Unirea si omogenizati. Si cum fara parfum nu merge...rasfatati amestecul cu zeama si coaja rasa de la o portocala...

     Blatul rece se taie in doua cu un strop de rabdare...pe prima foaie se pune crema calduta iar foaia de deasupra se unge cu un strat subtire de frisca peste care se presara din plin fulgi albi de cocos...se da la rece vreo 2-3 ore pana ce se contopesc toate,  iar "domnita alba si fina" ii gata sa va bucure simturile..

 

Prajitura asta da dependenta...de APRECIERI! Le veti primi din plin...weekend special va doresc!

Rasfat cald!

  Bate vantul ca-n povestile copilariei mele...imi imaginam sunetul asta citind printre randuri dar abia acum auzul meu il percepe in mod real. Ma infioara si ma bucura, paradoxal, in acelasi timp...pentru ca-i prea frig, iar vuietul impresionant, imi pot permite luxul de a ma  rupe de tot ce-i dincolo de usa casei mele si sa gasesc cate-un prilej de bucurie in cuibul meu...
  Azi mi-am tinut buburuza langa mine si ne-am rasfatat cu ceva atat de simplu, sanatos si cald incat merita sa-l incercati si voi...2 banane bine coapte se rup bucatele de-un baietel voinic si se pun in blender impreuna cu 50 ml lapte cald.Cand s-a omogenizat se mai toarna inca vreo 250 ml lapte la fel de cald; se imparte in cescute si se stropeste cu un praf de scortisoara.

 Vladucu a infruntat zilele de ger cu cate-o rasplata de-asta calduta si parfumata aproape zilnic...mare bucurie pentru el si mustatile aferente..
 Seara linistita.

''Mami, paci ceba buuun?''

    Zilele astea m-au ametit codurile...cand galben...cand portocaliu...si-apoi nu stiu daca de la cod sau nu, dar m-am ales cu un junghi interscapulovertebral sosit fara avetizare. M-am tratat cum ma pricep mai bine...cu indiferenta si n-am tinut cont nici de dorinta matinala a lui Vlad de-a mai iesi din casa 'la plimavabala'', in traducere libera...primavara.

   Mi-am vazut de treburile spitalicesti acompaniata de-o cefalee sacaitoare si de junghiul meu personal, dupa care am luat saniuta din dotare si-am mers sa-mi iau puiul mic si aproape bland de la cresa...Ce junghi, ce durere de cap?! Am ajuns la destinatie incalzita ca dup-o zi de vara dupa ce luasem in prealabil vreo 3 rasturnari de situatie si ma bucurasem de niste hohote de ras in mijlocul strazii acoperite de damburi de gheata si zapada.''Mami, dudu pace taniuta''...adica mami lui dudu ii place pe saniuta (dudu fiind ursuletul nelipsit al lui Vlad) a fost aprecierea pasagerului meu istovit de atata ras.

   Acasa, gandurile mele de repaus nu se potrivesc cu ale micutului inepuizabil...m-am vazut nevoita sa raspund unei cerinte atat de cald exprimata: ''Mami, paci ceba buuun?'' Ce junghi, ce durere de cap?! Si ce repaus in definitiv, nu?!

    Bineinteles ca fac..sau macar incerc ca doar eu zisei ca iubesc cratita..asa ca... ce junghi?! ce durere de cap?! Si cum nu ma puteam concentra nici sa caut si nici sa citesc mi-am zis c-ar fi bine sa folosesc ce am prin dotare...si-apoi sa le combin dupa bunul plac...ce-a iesit a atras un natural sunet de uimire din partea puiului cu revendicarea...de fapt el ma rasplateste la fel indiferent de rezultat..dar mai important e ca a gadilat papilele gustative ale domnului meu..Si pentru ca m-am gandit ca s-ar putea sa mai bucure pe cineva o sa va zic si voua isprava mea: am amestecat cu incredere 300g branza de vaci cu 2 linguri smantana ,150 g unt topit si-o lingurita mica de sare. Am incorporat apoi atata faina cat sa obtin un aluat care se dezlipeste usor de pe degete si ramane destul de elastic. 

    L-am lasat sa se odihneasca, timp in care am fiert  un piept de pui si vreo 400g brocoli. Le-am tocat maruntel si amestecat cu 2 oua si sare (dupa gustul meu sau al vostru). 

     Ce urma sa iasa..in mintea mea..se numea Placinta Sanatoasa... pentru mici si mari.

    Asa ca am intins cu drag jumatate din cel mai usor si elastic aluat pe care l-am confectionat vreodata, intr-o tava de 25/35 unsa cu ulei si tapetata din plin cu faina. Am intins cu blandete compozitia si am asezat cu bucurie cealalta jumatate de aluat. Si ca sa fie treaba bine facuta am batut si-un ou deasupra...Ce junghi?! Ce durere de cap?!  Cand am bagat tava in cuptorul preincalzit bine...s-au dus toate.

     Dupa vreo 45 de minute mi-am scos minunea rumena de atata caldura...

   Daca nu aveti de facut un puzzle sau de asamblat cateva piese de lego si-i acordati atentie numai ''dumneaei''..o dati repede gata..e ideala pentru cina sau o vizita intempestiva. Bucurati-va de ea ca la noi a fost epuizata de atata bucurie...

     Seara linistita!