tag:blogger.com,1999:blog-72016156694769508872024-03-14T07:18:59.054+02:00Ganduri Daruite
Gandurile, ca si timpul, se pierd doar daca n-au fost folosite...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.comBlogger53125tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-58674093269656097212015-01-06T17:40:00.001+02:002015-01-06T17:40:11.782+02:00Nici de mila...doar de dor! Nu-i nevoie de clinchet de clopoţei şi zile-nsemnate-n calendar să-mi aduc aminte de tine.
Două zile pe an destinate generic lui ÎMPREUNĂ nu aduc decât o
unitate în plus la numărătoare şi mirare…multă mirare. Că n-am simţit
nici unul , nici altul când s-a făcut zi şi noapte, mereu altă zi, mereu
altă noapte.
Nu-s bălaie precum Cosânzeana, nici tu pe-un cal alb n-ai Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-54633739010863337762014-12-21T22:31:00.003+02:002014-12-21T22:37:24.032+02:00Planeta Copiilor
Increderea in mine si-n actiunile mele
mi-o dau copiii mei. Poate eronat, ca de altfel multe alte situatii in
care realizam inconstient o legatura de tip cauza-efect intre noi si
ceea ce traiesc si cum traiesc copiii nostri... Bucuria vine usor si se
traieste usor, deopotriva, insa momentele de cumpana, inerente de altfel
in dezvoltarea ca indivizi, lasa urme adanci in suflet, iar semnele Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-16281679229009559212014-12-17T13:11:00.000+02:002014-12-17T13:11:25.145+02:00Ce facem cu ei?
Ce scriu nu-i despre petreceri, vieţi irosite printre cearşafuri
de-mprumut şi nici nu miroase a brad şi cozonaci. Cine doreşte poate
schimba pagina…
Zilele astea trec mai greu ca niciodată pe lângă Cimitirul Eroilor
Revoluţiei, răspund cu greu aceleiaşi întrebări rostită de omul curios
de 5 ani pentru care moartea nu-i compatibilă cu tinereţea, iar vârsta
finalului trebuie obligatoriu Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-79559843747977383032014-12-13T21:51:00.001+02:002014-12-13T21:51:24.069+02:00"Eu nu ma caiesc c-am adunat in suflet si noroi..." Iertati-ma ca nu inteleg, ba gasesc si vina, dar cum sa pleci privirea
cand vorbesti de tara ta?!
Neamul asta n-a-nceput si nici nu se termina
cu nici unul dintre noi. Sa nu confundam deprinderile, atitudinea,
situatiile cu tara si ce-ar trebui sa reprezinte pentru fiecare dintre
noi.
Cum sa pleci privirea cand vorbesti de tara ta?! E Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-76547638067268679212014-12-08T22:08:00.001+02:002014-12-08T22:08:05.453+02:00Fantana dorintelor!La noi acasa rar se prajesc cartofi...atat de rar incat omul de 5 ani considera momentul un fel de sarbatoare. Nerabdator ii gusta si declara, pesemne multumit: "-Mama, esti o bucatareasa excelenta...si dupa ce ca esti asa priceputa mai esti si frumoasa si calda. Ce sa zic! Esti un fel de fantana a dorintelor!"Doamne, ce sa mai zic eu?! Nici ta-su nu m-a mintit asa de frumos :)...cum sa nu Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-27788123538972052842014-11-23T13:37:00.000+02:002014-11-23T13:37:02.092+02:00Preaplinul din mine... Iubita mea...nu m-am vazut niciodata mama de fetita. Mi l-am dorit pe Vlad dinainte sa-l am ca pe-o piesa de puzzle a sufletului meu inca incomplet. Cand am aflat ca a venit mi-au crescut aripi si infinite inimi in piept.
Azi cand iti caut gulerase de dantela, fustite tutu, cand cu greu ma hotarasc intre pantofiorii negri de lac sau cei rosii cu paiete, cand plec si ochii tai mari iarAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-68588547279626469152014-11-17T21:50:00.002+02:002014-11-17T21:50:21.146+02:00Poate veţi reuşi, Domnule Preşedinte!
Ne-am împărţit cum numai doi oameni uniţi cu sfori nevăzute ştiu să o
facă. Unul a avut o opţiune, celălalt, natural, a ales-o pe cealaltă,
fără regret, cu convingerea că orice s-ar întâmpla amanetăm numai
jumătate din ce simţim… şi, poate, în timp, ne-o şi primim înapoi.
Teamă şi necunoscut fără măsură, ne-au ajuns momentele când eram
nevoiţi să votăm nu pentru că ne Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-82530945985071876622014-11-15T11:13:00.004+02:002014-11-15T11:14:32.925+02:00Sigur...nu va fi mereu asa!<!--[if gte mso 9]>
Normal
0
false
false
false
EN-US
X-NONE
X-NONE
MicrosoftInternetExplorer4
<![endif]-->
<!--[if gte mso 9]>
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-31193374481580671232014-10-24T22:07:00.004+03:002014-10-24T22:07:37.629+03:00Cum le mai știți voi pe toate, celebrelor!
Ne mirăm că ne e greu să ne privim în oglindă sau că nivelul
depresiei şi-al insatisfacţiilor personale a crescut exponenţial. Apoi
cum altfel dacă suntem atât de ocupate cu vieţile altora şi luptăm
contrar geneticii să ne-arătăm supremaţia. Şi cu cât mai supremă (bănuiţi-mă doar de rea intenţie), cu atât mai publică și cu cât mai publică, evident, mai supremă.
Doamnelor care mai frumoaseAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-40272333901206579312014-10-21T21:06:00.000+03:002014-10-21T21:07:02.036+03:00Pentru voi toți!
Dacă n-aş fi scris asta, probabil că încă m-aş mai zbate ca un peşte
nefericit în năvod ori aş da din aripi ca o vrabie în nisip…
Am citit şi recitit deunăzi replicile, pfiu!, de-a dreptul
frustrato-ofensate…ce mai! De mâţă călcată adânc pe coadă, vis-à-vis de
replica un pic nefericită, întrucât necesita unele completări, zic eu,
legate de condiţia aproape sine qua non a unui Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-60315221417770701242014-10-17T16:28:00.004+03:002014-10-17T20:22:56.119+03:00Mărunţişuri... Nu pot asocia cuvântul greu într-un context care să-i cuprindă pe copiii mei...poate doar dacă-i urc pe cântar!
Deşi mie uneori...mi-e greu...aproape greu...sau tare greu...dar n-are nici o legătură cu ei. Cu mine şi din cauza mea şi-a condiţiei mele prea fireşti şi umane, de prea sunt doar una şi prea singură uneori...(nici vorbă de victimizare aici, parol!).
Dar destulă Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-62192745716100969882014-10-14T13:51:00.001+03:002014-10-14T13:54:33.018+03:00Dor de ţară... frumoasă toamnă sub paşii mei...<!--[if gte mso 9]>
Normal
0
false
false
false
EN-US
X-NONE
X-NONE
MicrosoftInternetExplorer4
<![endif]-->
„Ţara mea are
câmpii mănoase
Dealuri înalte cu
mândre flori
Izvoare repezi şi
răcoroase
Un cer albastru
fără de nori”
...aşa eram
învăţată în Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-14478608081298929022014-09-29T21:51:00.003+03:002014-09-29T22:00:08.807+03:00Mă roade curiozitatea!
Vreme de vreo 4 ani, mai exact între 13 şi 17 ani, mi-am petrecut-o scriindu-mi gândurile, ascunzându-mi revoltele, judecând alegerile şi atitudinea părinţilor....ulterior le-am dus dorul lor şi a tot ce fusese înainte universul meu şi tot ce eram până atunci, echilibrul în care mă învârteam...astăzi într-un echilibru mult mai nou, personal, creat de astă dată împreună cu mine Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-51802788526562701192014-09-26T21:24:00.002+03:002014-09-26T23:00:15.903+03:00Iubeste-ma!
Sunt fată bună şi nu-ţi pun în braţe cărţi despre tehnici de
supravieţuire lângă mine. Şi nici extemporal pe neanunţate, cum poate-ai
mai primit şi-ai rămas marcat, nu-ţi dau. Dar nu mă iubi din buze,
omule!
Conectează-ţi creierul şi mai că te-aş ruga să renunţi uneori la el
în ce mă priveşte. Caută-mă cu inima şi-abia apoi rosteşte şi declară-mi
mai ceva ca unei JulieteAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-55232148992654741592014-09-09T17:20:00.002+03:002014-09-09T17:20:55.540+03:00Ochii și apoi restul
Presimt că mi-o iau… poate chiar acasă… Pfiu! M-am zburlit toată şi părul de pe cap drept ca o mătură stă…dar pixul nu mă lasă…
Mi-a zis odată un domn doctor, asistent al grupei mele de pe-atunci, în timp ce-l ascultam inteligent, cu mâinile la spate:
- De ce-ţi ascunzi, domniţă, mâinile?
Uff, şi-acum parcă-mi tremură sufletul… mi le-arăt cu stângăcie şi
ridic ochiii un pic mai sus Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-17648931574533377772014-09-09T14:05:00.000+03:002014-09-09T14:05:17.031+03:00... ...Dar mă trezesc cu dor de tine şi de noi şi scriu să nu ma pierd...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-59519401914873302242014-09-07T13:26:00.000+03:002014-09-07T13:26:14.248+03:00Surogat de iubireDe ce vii cu el? Nu stă acasă, nu-i place pe covor, în pat, pe masă şi sub masă?
De ce vii peste noi? E-ngrămădeală mare-aici, e râs şi voie bună,
alergăm, ţipăm, ne pocnim şi răţoim între noi… suntem veseli, sinceri,
nebuni şi buni, suntem copii!
Te-nţeleg că ai remuşcări că multinaţionala te vrea… prea mult te
vrea… nici concediu poate nu-ţi dă şi nici voie acasă… apoi, poate nici
nu vreiAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-73506375479125436192014-08-27T13:48:00.001+03:002014-08-27T13:48:06.236+03:00Și bolnavii de cancer sunt… OAMENI!
Aş putea să strig asta o zi întreagă, doar-doar o auzi cineva! Sunt
“vecină” cam șase ore pe zi cu o secție oncologică și atât de firească
mi se pare uneori vecinătatea cu grupul de oameni ce-și așteaptă în
tihnă rândul la tratament încât mă sperie… Am momente când totul e atât
de bine setat în mintea mea încât nici măcar faptul că trebuie să-mi fac
loc printre ei nu mă mai tulbură, Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-68583241261897583962014-08-19T17:09:00.001+03:002014-08-19T17:09:15.525+03:00Greu de iubit
foto: Dorothea Lange
Intr-una dintre zile am ajuns să-mi iau copilul mai devreme şi pentru
10 minute a trebuit să aştept. Vai, cât nu-mi place să aştept! Sunt tot
timpul atât de pornită să fac şi să termin câte ceva încât gândul că eu
aştept timpul şi nu el aleargă după mine nu mă încântă aproape
deloc. Dar pentru că nu eram singură şi o altă mămică ajunsese înaintea
Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-76063435069784495622014-08-05T21:46:00.001+03:002014-08-05T21:46:53.526+03:00Of, femeilor, rele mai suntem…
Da, n-am scris greşit, rele suntem. Nu ne mai ajunge comparatul,
măsuratul, calculatul , cântăritul cu… privirea. Suntem mutate parcă
brusc de pe Venus, pe Marte, ne măsurăm, scuzaţi limbajul prea
neacademic pentru revolta-mi interioară, până şi găurile pe unde ne
scoatem copiii. Prea grav nedefinite şi-ameţite, de ne limităm condiţia
maternă şi bucuria nemărginită de-a fi mame, la Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-65681500136831558322014-07-31T21:40:00.001+03:002014-07-31T22:26:40.262+03:00“Norocul meu c-a mai adus Dumnezeu nişte lemne pe lângă mine…”
Apă multă… puhoi… lume multă… puhoi… unii plâng, alţii se roagă şi mult mai mulţi se roagă şi plâng.
Se roagă şi plâng pentru case, pentru hrană, pentru ce-au avut,
pentru ce-au pierdut, pentru ce-ar fi putut să aibă şi nu mai au, pentru
un ajutor cerut.
Alţii firesc de implicaţi, mânaţi fie de respectul pentru meseria
lor, fie de respectul pentru viaţa lor şi-a altoraAnonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-87728582102900381682014-07-25T10:47:00.000+03:002014-07-25T10:47:26.018+03:008.40... Tu dormi, zana mica din povestile mele...si nu stii ca mama te priveste si se umple de tine...erai mica, mica, incruntat-suparata si pufoasa, am supravietuit sa-ti aud glasul mic, nestavilit de circulara de cordon si sa-ti sarut fruntea calda, incretita si pufoasa...era 8.40 si-o dimineata racoroasa , usor innorata cam asa cum e azi...
Te-ai cuibarit langa pieptul si Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-12882884345956564652014-07-21T10:22:00.000+03:002014-07-21T10:22:16.802+03:00Revolta! Eu de pe-aici nu sunt...sau cel putin nu mi se pare, mereu am dubii dar vine cate-o zi cand ma loveste...drept in frunte..si-ncep sa mi-aduc aminte de rudele de pe planete mai putin albastre. Caci unde altundeva atata bun -simt pana la prostie si lasa ca mai bine-ti vezi de treaba ta decat sa-mi complic zilele si noptile cu planuri ofensive si cuvinte platitoare de polite.
&Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-79267629774347880692014-04-29T22:51:00.003+03:002014-04-29T23:22:07.691+03:00AUZI TU, DOAMNE! Il duc pe Vlad la somn. Recapitulam: pipi, spalat pe dinti, rugaciunea, dudu si sticla cu apa. A inceput sa inteleaga; intram incet, vorbim in soapta, negociem. Stau 10 minute (zic eu), mai am de strans prin casa, niste vase de spalat , daca nu le-o veni barbatu' de hac pana ma-ntorc, apoi un dus si relaxare cat cuprinde...pana mi-or cadea genele....palanga!
&Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7201615669476950887.post-48912871911750700582014-03-31T15:16:00.002+03:002014-03-31T15:26:14.280+03:00ZAMBILE SI RASFAT... In casa miroase a zambile...mici, inghesuite, aplecate, troneaza si parfumeaza...ba pentru ca-s asa mici si puternice pun in inferioritate chiar nobila orhidee des si indelung inflorita. Ele nu stiu ca-s mici, mov si ca ma bucura...e aproape unicul rasfat pe care mi l-am permis in ultimele zile, in rest gandurile isi fac loc...ca sa le-alung...aproape ca n-am timp de Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/08299765527571490081noreply@blogger.com0