Iubita mea...nu m-am vazut niciodata mama de fetita. Mi l-am dorit pe Vlad dinainte sa-l am ca pe-o piesa de puzzle a sufletului meu inca incomplet. Cand am aflat ca a venit mi-au crescut aripi si infinite inimi in piept.
Azi cand iti caut gulerase de dantela, fustite tutu, cand cu greu ma hotarasc intre pantofiorii negri de lac sau cei rosii cu paiete, cand plec si ochii tai mari iar buclele razvratite imi spun mai mult decat poti inca tu impleti, cand iti aud glasul mic strigandu-ma de dincolo de usa si nu mai vreau sa plec, ma gandesc cum as fi fost fara tine...ma doare pana la epuizare dorul de tine si cat de saraca as fi fost in lipsa ta...
Tu dormi, iubita mea...si semeni c-o capsuna coapta, iara mama scrie de prea plinul din ea...
November 23, 2014
November 17, 2014
Poate veţi reuşi, Domnule Preşedinte!
Ne-am împărţit cum numai doi oameni uniţi cu sfori nevăzute ştiu să o
facă. Unul a avut o opţiune, celălalt, natural, a ales-o pe cealaltă,
fără regret, cu convingerea că orice s-ar întâmpla amanetăm numai
jumătate din ce simţim… şi, poate, în timp, ne-o şi primim înapoi.
Teamă şi necunoscut fără măsură, ne-au ajuns momentele când eram
nevoiţi să votăm nu pentru că ne convinsese cineva, ci împotriva
celuilalt şi experienţa ne-a arătat ca uneori nici asta n-a folosit.
Nici acum n-am crezut şi permanent am stat la pândă, numa’-numa’ s-o
ivi de după colţ vreo urmă de certitudine… dar n-a venit… poate doar
nişte greşeli prea la vedere pe care nici hipermetropia mea nu le-a
sărit...
November 15, 2014
Sigur...nu va fi mereu asa!
Mi-e dor de
oameni. Mi-e dor de frumos, de milă şi
gingăşie.
Mi-e dor de mâini
întinse şi braţe deschise.
Mi-e dor de vorbe
calde şi minţi paşnice.
Mi-e dor să fim
sinceri şi să nu se profite de asta.
Mi-e dor să fim
toţi şi nu unii sau alţii.
Mi-e dor de
tăcerea dintre noi, de bucuria dimpreună.
Mi-e dor să
cotrobăim prin sufletele celor din jur, să luăm ce ne foloseşte şi să le dăm ce
le trebuieşte.
Mi-e dor s-avem
grijă de copii împreună, să le mângâiem frunţile, să le sărutăm ochii şi să-i
cuprindem cu braţele. Mi-e dor să nu-i folosim în războaiele dintre noi.
Mi-e dor să ne
iubim doi câte doi...mereu doar doi...şi să rămânem aşa.
Mi-e dor să visez...şi
să se-ntâmple.
Mi-e dor să
ne-amintim că suntem...
Şi nu va fi mereu
aşa.
Subscribe to:
Posts (Atom)