Apă multă… puhoi… lume multă… puhoi… unii plâng, alţii se roagă şi mult mai mulţi se roagă şi plâng.
Se roagă şi plâng pentru case, pentru hrană, pentru ce-au avut,
pentru ce-au pierdut, pentru ce-ar fi putut să aibă şi nu mai au, pentru
un ajutor cerut.
Alţii firesc de implicaţi, mânaţi fie de respectul pentru meseria
lor, fie de respectul pentru viaţa lor şi-a altora, îşi pun vieţile
drept barcă şi mâinile şi le-ntind pentru a-i salva pe cei pierduţi prin
apa devenită, paradoxal, blestem…
No comments:
Post a Comment