Ochii și apoi restul

Presimt că mi-o iau… poate chiar acasă… Pfiu! M-am zburlit toată şi părul de pe cap drept ca o mătură stă…dar pixul nu mă lasă…
Mi-a zis odată un domn doctor, asistent al grupei mele de pe-atunci, în timp ce-l ascultam inteligent, cu mâinile la spate:
- De ce-ţi ascunzi, domniţă, mâinile?
Uff, şi-acum parcă-mi  tremură sufletul… mi le-arăt cu stângăcie şi ridic ochiii un pic mai sus decît un copil prins la borcanul cu dulceaţă…
- Buun…nu le mai ascunde… credeam că-s lungi, cu maclavais, şi le-acoperi…
(Continuarea, pe Catchy.ro)